MULTUMIND DUMNEZEULUI CARE IA

THANKSGIVING (PART III)

Dumnezeu este un Suveran minunat care în tot ceea ce face lucrează spre binecuvântarea noastră, deși în unele cazuri nouă ne este greu să înțelegem acest lucru. Primul mesaj din această serie s-a intitulat "Mulțumind Dumnezeului care dă". Am enumerat câteva din lucrurile pe care El ni le-a dat și ni le dă, pentru care se cuvine să îi mulțumim. El ne-a dat viața, ne-a dat conștiința existenței; El ne-a dat un trup extraordinar; El ne susține în existență dându-ne zilnic tot ceea ce avem nevoie! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care dă, nu un Dumnezeu care așteaptă ca noi să îi dăm! Ne-a dat pe Fiul Său ca prin El să avem viață veșnică! Viața veșnică este un dar de la El. Mai mult Dumnezeu ne-a dat și Duhul Său cel Sfânt ca prin Duhul Sfânt să putem trăi din belșug viața ce ne-a dat-o în dar. Da, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care dăruiește, nu un Dumnezeu care așteaptă să I se dăruiască!

Aici o paranteză: cu ani în urmă, când la Casa Albă mai aveam oameni care se temeau de Dumnezeu, ministrul justiției (John Atckins?) a fost întrebat ceva cu privire la religia creștină în comparație cu cea musulmană. Știți că se tot spunea că Dumnezeul Coranului este tot una cu Dumnezeul Bibliei. Ministrul justiției, a spus că este o mare diferență între Dumnezeul creștinilor și Dumnezeul musulmanilor. Reporterii l-au privit mirați. „Diferența mare - a spus ministrul justiției - este următoarea: În creștinism noi avem un Dumnezeu care l-a jertfit pe Fiul Său pentru noi, ca noi să avem viață, pe când în Islam credința este că Allah le cere adepților săi să își jertfească pe fiii lor pentru scopurile sale.” Iată diferența mare. Dumnezeul creștinilor dă, se jertfește pe Sine, pe când cel islamic cere adepților să îi dea! Și cere sacrificii de sânge, pe copiii lor! Am crezut că numai religiile antice cereau jertfirea copiilor pe altarul lui Moloh sau Baal, dar se vede că și astăzi religiile false cer jertfe de sânge și sacrificiul copiilor! Noi avem un Dumnezeu care dă, care ne dă și ne dăruiește la nesfârșit. Câtă gratitudine ar trebui să manifestăm știind că avem un Dumnezu minunat care dă, și nu așteaptă nimic în schimb! „Dumnezeu care dă toate lucrurile...” spune Scriptura despre Creatorul și Mântuitorul nostru.

Al doilea mesaj din acea serie l-am intitulat "Mulțumind Dumnezeului care cere și pretinde". În acel mesaj am arătat că Dumnezeul nostru pretinde de la noi lucruri pe care nu putem să le facem. Ne pretinde să îi dăm inima și să Îl iubim cu toată ființa noastră, ceea ce noi recunoaștem că este imposibil. Ne pretinde să credem în El și tot ce facem să facem prin credință în El, în dependență totală de EL, ceea ce trebuie să recunoaștem din nou că ne este imposibil. Și am arătat că Dumnezeu ne cere să ne pocăim, să ne schimbăm din temelii gândirea și trăirea, și să trăim perfect, ceea ce știm cu toții că ne este imposibil. Rămânem prea jos când ne gîndim ce pretinde Dumnezeu de la noi. Și totuși, am spus că trebuie să mulțumim acestui Dumnezeu care pretinde lucruri imposibile de la noi, și să îi mulțumim că ni le pretinde, deoarece El nu numai că le pretinde, dar le și oferă în dar. Tot ceea ce El pretinde de la noi și noi recunoaștem că suntem incapabili să înfăptuim, El se oferă să ne dea în dar. Așa că dacă El pretinde de la mine lucrurile înalte ce le-aș vrea pentru mine, dar îmi este imposibil să le ating, îi mulțumesc că mi le pretinde, știind că El mi le oferă în dar.

· Am nevoie de o inimă care să îl iubească pe Dumnezeu cu pasiune? El dă o inimă nouă celor ce doresc să îl iubească! „Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un Duh nou” – declară Dumnezeu prin Cuvântul Său.

· Am nevoie de credință prin care să ajung în posesia vieții veșnice și prin care să trăiesc o viață frumoasă în dependență de El? Să mulțumesc că mi-o pretinde, deoarece el dă credință autentică celor ce vor să fie mântuiți din păcate și vor să trăiască pe baza credinței.

· Am nevoie de pocăință prin care să gândesc nobil și să trăiesc nobil, ajungând în cele din urmă la perfecțiune? Îi mulțumesc că îmi cere pocăința, deși știu că sunt incapabil să o realizez eu personal. Îi mulțumesc că mi-o pretinde deoarece știu că El mi-o dă în dar, când vin la el cu mulțumire. El dă toate lucrurile, inclusiv cele ce privesc trăirea în sfințenie și perfecțiune!

Al treilea mesaj din această serie, care va fi expus acum, este intitulat "Mulțumind Dumnezeului care ia." O să vedem acum o altă fațetă a lui Dumnezeu pentru care se cuvine să îi mulțumim. El dă, și trebuie să îi mulțumim. El pretinde și trebuie să îi mulțumim pentru că pretinde. Dar El și ia de la noi lucruri, pe care nu am vrea să le ia, și dacă ni le ia ne întristăm. Aceasta este prima noastră reacție la faptul că El acționează suveran și ia de la noi lucruri la care ținem. Dar Scriptura ne îndeamnă să îi mulțumim și atunci când ia de la noi lucrurile la care ținem, și uneori ținem așa de mult și ne luptăm cu El ca să nu ni le ia! Așa este Dumnezeul nostru! Mare, neînțeles, mai presus de puterile noastre de înțelegere. El trebuie binecuvântat când dă; și El trebuie binecuvântat și când cere și pretinde ceea ce este imposibil, după cum trebuie binecuvântat și când ia de la noi. Binecuvântat să fie Dumnezeu!

Avem temeiuri să mulțumim lui Dumnezeu pentru că El acționează suveran și ia de la noi anumite lucruri. Da, avem temeiuri să mulțumim pentru cele pe care ni le-a luat și pentru cele ce ni le ia! Iată deci un alt motiv de a fi mulțumitori lui Dumnezeu, faptul că El este un Dumnezeu care ia! El nu este doar Dumnezeul care dă, ci este și Dumnezeul care ia. Și în măsura în care se cuvine să mulțumim lui Dumnezeu pentru cele ce ni le dă, trebuie să mulțumim lui Dumnezeu și pentru cele ce ni le ia.

Ca să înțelegem de ce trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru că este un Dumenzeu care ia, o să folosesc o istorie foarte grăitoare! Un evreu care avea nevastă și doi copii era plecat de acasă. În timp ce el era plecat, cei doi copii au murit într-un accident. Soția lui l-a așteptat și nu știa cum este mai bine să îi spună soțului ei de pierderea suferită. În sfârșit, s-a hotărât să se folosească de o pildă pentru a comunica soțului ei cele întâmplate. Iată, a spus ea, o prietenă mi-a împrumutat niște bijuterii pentru o vreme. Eu le-am folosit în mai multe ocazii, dar mai ieri mi-a cerut bijuteriile înapoi. Nu am știut cum să procedez: Să i le dau înapoi, sau să nu i le dau? La care soțul ei i-a spus: Bineînțeles că trebuie să i le dai înapoi, și de asemenea trebuie să îi mulțumești pentru timpul cât ți-a permis să te folosești de darurile ei. Atunci soția i-a spus că Dumnezeu a luat înapoi cei doi copii pe care El li i-a dat pentru o vreme! Iată cum trebuie să privim noi faptul că Dumnezeu ne ia înapoi unele din lucrurile pe care ni le-a dat! Noi trebuie să îi mulțumim pentru timpul cât le-am avut și le-am folosit, indiferent care ar fi lucrurile pe care El le ia înapoi!

În Scriptură există un verset foarte grăitor în ce privește faptul că Dumnezeu ne ia din lucrurile pe care ni le-a dat. Versetul sună așa: „Domnul a dat, Domnul a luat! Binecuvântat fie Numele Domnului!” Vorbele acestea nu s-au născut la masa de scris a unui cugetător abil, ci s-au născut dintr-o experiență dureroasă a unui om neprihănit, Iov, când Dumnezeu i-a luat toate lucrurile. Noi avem un Dumnezeu căruia trebuie să îi mulțumim și atunci când ne ia lucrurile pe care tot El ni le-a dat!

Ce vreau să spun? Avem motive să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne dă! Cât de multe și de impresionante sunt motivele pentru care se cuvine să îi mulțumim când ne dă lucruri. Și avem motive să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ia de la noi lucruri! Și motivele de a mulțumi pentru lucrurile ce ni le ia sunt tot atât de mari și impresionante ca și motivele ce le avem de a mulțumi pentru cele pe care ni le dă!

· De ce este Dumnezeul nostru un Dumnezeu care ia de la noi lucruri și pretinde să îi mulțumim când ni le ia? De ce ni le ia? Numai ca să vadă dacă îi mulțumim? Nu! Există rațiuni superioare pentru acțiunile lui. Uneori lucrurile ce ni le ia sunt un pericol pentru noi și o posibilă cauză de pierderi majore, și Dumnezeu ne iubește și nu vrea ca lucrurile acelea să ne strice viața.

· Alteori lucrurile ce le avem împiedică în existența noastră realizarea altor lucruri mult mai importante și de aceea primele, cele neînsemnate, trebuie să dispară din viața noastră ca să facă loc celor importante.

· Mai este ceva. Noi știm că viața fizică de care ne bucurăm acum este doar un antreu la viața veșnică pe care urmează să o experimentăm în plinătatea ei când Domnul nostru vine la noi! Viața veșnică ce ne așteaptă este o viață de slavă nebănuită. Dumnezeu știe că noi nu suntem gata să experimentăm gloria împărăției sale decât dacă El ne pregătește pentru gloria ce ne așteaptă! Cum ne pregătește Dumnezeu pentru glorie? Ne pregătește în multe feluri, inclusiv așa cum ne spune apostolul Pavel în Fapte 14, că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri! Dumnezeu ne pregătește pentru Împărăția sa inclusiv prin faptul că ne ia anumite lucruri.

Am văzut că Dumnezeu ne dă binecuvântări peste binecuvântări, har după har... El este un Dumnezeu care dă! Dar este și un Dumnezeu care ia! Ei bine, așa cum acțiunea de a da a lui Dumnezeu este o binecuvântare pentru noi, tot așa acțiunea Lui de a lua este tot o binecuvântare pentru noi. Dumnezeu dă, și Dumnezeu ia! Și această acțiune a lui Dumnezeu de a lua este o binecuvântare!

Care sunt lucrurile pe care Dumnezeu ni le ia și pentru care trebuie să îi mulțumim? Trebuie să mulțumim lui Dumnezeu când ia de la noi lucruri, pentru că ne ia cele neînsemnate, cele ce se pot pierde, cele trecătoare pentru a ne oferi pe cele importante, pe cele ce nu se pot pierde, pe cele netrecătoare. Să exemplificăm. Probabil că cei mai mulți am observat deja că:

1. Dumnezeu ne ia satisfacția vieții pământești și trecătoare pentru a ne oferi satisfacția vieții cerești, netrecătoare.

Boala sufletească ce o avem impune acțiunea lui Dumnezeu de a lua

Mulți oameni trăiesc cu satisfacție în viața pe care au primit-o de la Dumnezeu, și acest lucru nu este rău, dar comit greșala că nu se gîndesc la faptul că viața noastră pământească are o mare defecțiune. În noi lucrează microbul păcatului. Ne-am născut cu acest microb. Suntem bolnavi, și dacă nu ar interveni o operație care să ne vindece de microbul păcatului, viața, existența pe care ne-a oferit-o Dumnezeu ar ajunge la un fine ignobil, la un sfârșit catastrofal. Orice om care se limitează să trăiască doar pentru lucrurile vizibile ce le-am primit de la Dumnezeu în această existență este inconștient. În Psalmul 49 ni se spune ceva foarte șocant, dar adevărat: „Omul pus în cinste, dar fără înțelepciune, fără interes pentru cele veșncie, este ca vitele pe care le tai!” Noi avem o problemă majoră, care se va transforma într-o catastrofă veșnică dacă nu intervine ceva. Păcatul care este în noi ne duce pas cu pas spre distrugere, și ne va înfunda în moarte veșnică, dacă nu ar interveni Dumnezeu cu mântuirea lui! Ei bine, în bunătatea lui, Dumnezeu acționează pentru a ne trezi din inconștiența noastră și a ne vindeca de microbul păcatului! Cum o face? De multe ori ne ia satisfacția acestei vieți pământești pentru a ne duce la punctul când nefericiți, și neîmpliniți vom căuta viața veșnică și o vom găsi în Domnul Isus Christos.

Am auzit multe mărturii ale felului în care frați de ai noștri și surori de ale noastre au ajuns în posesiea mântuirii în urma unor experinețe tragice. Aceștia la care mă refer au ajuns să Îl cunoască pe Domnul Isus pentru că Dumnezeu le-a luat motivele de bucurie în această existență! Cretorul nostru procedează destul de frecvent în acest fel deoarece alte modalități de lucru cu noi nu dau rezultate! Foarte puțini oameni s-au întors la Domnul pentru că Dumnezeu le-a dat, și le-a dat, și le-a dat. Dărnicia lui Dumnezeu îi face pe cei mai mulți oameni să fie insensibili la cerința lui ca omul să se pocăiască! De aceea Dumnezeu trece la o altă operație, prin care ne ia anumite lucruri, și aceasta tocmai pentru a ne deștepta din letargia păcatului și a ne pocăi! Unora le ia motivul bucuriei în existență prin faptul că le răpește sănătatea, și așa îi duce la pocăință.

Dumnezeu ia sănătatea

Am cunoscut cazul unei tinere care a venit din România în America și aici s-a antrenat în căutarea lucrurilor care dau iluzia că fericesc. Și probabil că ar fi fost foarte mulțumită să trăiască în societatea afluentă a Americii pentru tot restul vieții fără să se gândească la Dumnezeu și la pocăință, dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit în viața ei și nu i-ar fi luat sănătatea! La nici trezeci de ani a ajuns să sufere de cancer galopant. În providența lui, Dumnezeu s-a îngrijit să îi trimită la patul spitalului pe niște credincioși români care i-au vorbit despre bunătatea Domnului, și despre viața veșnică pe care El o dă în dar oamenilor păcătoși, prin Domnul Isus. Tânăra aceea a primit Cuvântul și a fost salvată din felul deșert de viețuire despre care Biblia spune că noi toți l-am moștenit de la părinții noștri. A murit, dar nu înainte de a pune pe un CD mărturia ei cum a ajuns să se bucure de viața veșnică în Domnul Isus. Trupul i-a fost trimis în România pentru a fi înmormântat de părinți, care au primit CD-ul acela. Ea a cerut ca la înmormântarea ei toți cei prezenți să asculte mărturia ei cum binecuvânta pe Domnul că i-a luat sănătatea ca astfel să poată primi viața veșnică! Unora Dumnezeu le ia sănătatea pentru a le oferi vindecarea de care au nevoie în spirit prin jertfa Domnului Isus! Și ce mulțumitori sunt cei care au ajuns să îl cunoască pe Domnul în urma faptului că Dumnezeu le-a luat sănătatea!

Dumnezeu ia posesiunile

Altora Dumnezeu le ia posesiunile materiale pentru a-i deștepta și a-i duce la pocăință, ca să primească în felul acesta iertarea și viața veșnică! Știți că după mișcarea ce l-a dat jos pe Ceaușescu lucrurile s-au mai schimbat în România și unii oameni au putut să ajungă foarte prosperi. Și știți și ce se întâmplă când omul dă de prosperitate! Uită de Dumnezeu. Celor pe care însă vrea să îi mântuiască și prosperitatea îi împiedică de la pocăință, Dumnezeu le ia averile. Cred că vă aduceți aminte de un caz foarte grăitor ce l-am avut sub ochii noștri cu două decenii în urmă. Un frate mă solicita să ne rugăm pentru rudeniile sale nemântuite din România. Făcuse el un plan prin care invita pe rând în America pe cei pentru care se ruga, și cerea ca Domnul să îi pregătească pentru auzirea Cuvântului și pentru pocăință. Odată a sosit un verișor al fratelui nostru, care ne-a uimit pe toți cu mărturia care a făcut-o la vreo lună sau două după sosirea lui aici. Nici nu bănuiam noi felul în care Dumnezeu lucra în viața acelui om ca să îl facă deschis pentru Evanghelie.

A cerut să vorbească în timpul unui serviciu de închinare. Și ne-a spus printre altele că fusese ofițer de grăniceri în zona sârbească, și făcuse o avere colosală în urma embargoului impus sârbilor de către organizația NATO. Românii vindeau sârbilor benzină și alte lucruri ce nu se găseau acolo, și le vindeau la prețuri exorbitante. În urma averii mari ce o acumulase, verișorul fratelui nostru s-a lăsat de armată și a devenit om de afaceri. Avea câteva magazine de alimente, mașini și proprietăți imobiliare, dar le-a pierdut pe toate în timp record, în mod inexplicabil. Când a pierdut totul s-a decis să vină în America pentru a câștiga bani cu care să meargă înapoi în România să își reia afacerile. De mers înapoi a mers, dar cu o altă bogăție, nu cu cea pe care o căuta la venirea sa în Statele Unite. Dumnezeu l-a surprins cu ceea ce a lucrat în viața lui, și ne-a surprins și pe noi când într-o duminică dimineața s-a ridicat în picioare și a cerut voie să vorbească. A relatat cu a ajuns să piardă toate averile peste noapte. În mod inexplicabil clienții nu mai cumpărau nimic din magazinele sale, deși avea prețurile cele mai bune! Băncile nu au vrut să îi mai dea împrumuturi sau să reînnoiască pe cele care le avea! Și a dat faliment! A suferit groaznic, dar s-a hotărât să vină în America pentru o perioadă ca să se refacă finaciar. Aici însă Dumnezeu i-a deschis ochii să vadă lucrul de care avea nevoie reală, mântuirea Domnului Isus. În acea dimineață în care a cerut să vorbească el s-a decis să accepte mântuirea Domnului Isus și era deja plin de fericire când ne explica ce s-a întâmplat cu el. În mărturia sa el a spus că acum înțelege de ce Dumnezeu i-a luat averile, că numai așa a putut să îi dea în dar viața veșnică. Dacă nu i-ar fi luat averile nu ar fi fost interesat de oferta Evanghelie! Iată cum lucrează Dumnezeu! El ia lucruri la care noi ținem foarte mult ca să ne dea mântuirea, ne ia lucrurile trecătoare ca să ne dea pe cele netrecătoare. În cazul fratelui de care vorbeam, Dumnezeu i-a luat averile ca să îl îmbogățească pe plan spiritual. Spunea el: „Am vrut să devin milionar, dar Domnul m-a îmbogățit mult mai mult decât pe un milionar, căci mi-a dat bogăția vieții veșnice!” N-a mai stat în America, ci s-a grăbit să mearga acasă să spună și soției lui despre bogăția ce a aflat-o în Domnul Isus. El mulțumea lui Dumnezeu că i-a luat lucrurile trecătoare. Știa acum cât de binecuvântat a fost prin faptul că Dumnezeu i-a luat averile ca să îi dea bogățiile harului. (Cazul lui Lucian Brădean).

Poate și tu ești într-un moment al vieții în care îți socotești pierderile. Nici nu vrei să te gândești că acolo este mîna lui Dumnezeu care ți-a luat lucrurile la care ții atît de mult. Dar El vrea să îți îndrepte atenția spre lucrurile care sunt netrecătoare. El vrea să îți dea viața veșnică, de aceea a operat în felul acesta în viața ta. Ceea ce ți-a luat este insignificant față de ceea ce vrea să îți dea. Vorbește cu cei pe care Dumnezeu i-a mântuit prin faptul că le-a luat anumite lucruri, și vei vedea că niciunul din aceștia nu este trist că Domnul a acționat luând lucrurile la care țineau așa de mult. Dimpotrivă, toți sunt mulțumitori că Domnul le-a luat lucrurile de care s-au agățat, pentrucă așa a produs în ei setea după viața veșnică! Toți cei care au fost mântuiți în urma experimentării unei pierderi mulțumesc lui Dumnezeu pentru pierderile respective, deoarece prin pierderile suferite au ajuns în posesia vieții veșnice!

Dumnezeu ia bucuria

Dumnezeu ne ia satisfacția vieții pământești și trecătoare pentru a ne oferi satisfacția vieții cerești, cea netrecătoare. Se cuvine să mulțumim Dumnezeului care ia.

Am cunoscut persoane cărora Dumnezeu le-a luat bucuria vieții, și aceasta tocmai cu scopul de a le oferi înfinal bucuria vieții veșnice!

Dumnezeu se prezintă pe sine ca Stăpânul nostru care ne dă toate lucrurile pentru a ne bucura de ele, și de aceea se cuvine să îi mulțumim pentru toate cele pe care ni le dă. Dar El se prezintă pe sine de asemenea ca Stăpânul care ia de la noi anumite lucruri ne spune să îi mulțumim și în acest caz, pentru lucrurile pe care ni le ia. Am arătat deja prin unele exemple cum Dumnezeu a acționat uneori în suveranitatea Lui și a luat unor oameni ce erau neinteresați de cer, le-a luat sănătatea sau averea sau pozițiile tocmai pentru a-i determina să se întoarcă la El și să apuce viața veșnică. Acționând astfel Dumnezeu le-a luat satisfacția vieții pământești și trecătoare pentru a le oferi satisfacția vieții cerești, netrecătoare.

Bine, vei spune, înțelegem că Dumnezeu ia anumite lucruri oamenilor care nu au nici o intenție să se gândească la destinul lor veșnic! Înțelegem că așa Dumnezeu îi duce la pocăință și la mântuire! Dar care este rostul faptului că Dumnezeu ia lucrurile și binecuvântările unora ce deja au intrat în posesia vieții veșnice? Și în cazul în care aceasta este situația, trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ia de la noi anumite lucruri ce ne sunt dragi și importante, întrucât El are rațiuni superioare pentru care acționează astfel. Cert este că El ne face bine tocmai prin astfel de acțiuni. Astfel,

2. Dumnezeu ia de la noi anumite lucrurile ce sunt binecuvântări, și le ia pentru că ele ne împiedică să primim binecuvântări și mai mari!

Vreau să vă întreb. Ce este mai important? Să fiu sănătos fizic sau să fiu sănătos din punct de vedere spiritual? Sănătatea fizică este o mare binecuvântare, dar este incomparabil mai mică decât sănătatea spiritului! Deși cunoaștem această realitate că sănătatea spirituală este mult mai importantă decît sănătatea fizică, în plan practic acționăm într-un mod ce arată deslușit că apreciem mai mult sănătatea fizică decât cea spirituală! De pildă, noi acționăm imediat ce simțim că sănătatea fizică ne este periclitată, dar nu facem la fel în privința sănătății spirituale! Trebuie să recunoaștem că unii credincioși nu sunt interesați de sănătatea spirituală. Deși aud mereu predici care le explică importanța sănătății spiritului, deși citesc Cuvântul lui Dumnezeu care ne îndeamnă să fim foarte serioși cu viața noastră spirituală, unii desconsideră Cuvântul și îndemnurile Duhului Sfânt și trăiesc fără să le pese de condiția spiritului lor, dacă este sănătos sau nu.

Vreți să facem o evaluare? Te îndemn să răspunzi sincer la următoarele întrebări:

· Te interesează în mod real viața de rugăciune a Bisericii? Dacă nu te interesează, tu ești bolnav din punct de vedere spiritual!

· Dai atenție Cuvântului lui Dumnezeu care este predicat în Biserică și te gândești peste săptămână cum să îl aplici practic, cum să împlinești ceea ce ai auzit? Dacă nu, tu ești bolnav din punct de vedere spiritual!

· Ai dorința să spui și altora despre minunata mântuire de care Dumnezeu ne-a făcut parte în Domnul Isus Christos? Dacă nu îți pasă de mântuirea altora, și nu te rogi pentru mântuirea altora, dacă nu mărturisești pe Domnul Isus Christos, tu ești bolnav spiritual!

· Ai altar în familie? Te rogi zilnic cu soția ta și cu copiii tăi? Dacă nu o faci și nici nu îți pasă de închinarea cu familia ta, tu ești bolnav din punct de vedere spiritual!

Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, știe ce importantă este condiția noastră spirituală. De aceea, ca să ne vindece de astfel de boli ale spiritului, foarte periculoase, El acționează și ne aplică un tratament! Știți ce face Dumnezeu cu astfel de credincioși neinteresați de viața lor spirituală? Unora Dumnezeu le ia sănătatea fizică pentru a ajunge interesați de cea spirituală, le ia binecuvântarea neînsemnată a sănătății fizice pentru a produce pe cea cu adevărat importantă, sănătatea spiritului.

Ilustrație: V-am mai spus că îmi place să ascult mărturiile fraților și surorilor noastre cu privire la felul în care Dumnezeu lucrează în noi, cei pe care ne iubește, felul în care El își împlinește în noi scopurile Sale mărețe. Un frate care nu mai este printre noi mi-a povestit cum la vremea tinereții a fost mai puțin interesat de sfințenie și mai mult interesat de aventuri amoroase, fiind ademenit de felul în care trăiau unii tineri. Mi-a povestit și modul în care Dumnezu l-a vindecat de dorința după aventuri amoroase. I-a dat o boală de plămâni, deși nu avea nici 20 de ani, o boală care l-a pus la pat ani de zile, dar prin care Dumnezeu l-a dus la sfințenie! Până la sfârșitul vieții a rămas cu sechele în trup, dar el mulțumea lui Dumnezeu că i-a luat sănătatea fizică, a trupului, ca să îl facă sănătos din punct de vedere spiritual!

Aici vreau să fac o precizare. Nu toți credincioșii care au probleme de sănătate le au din pricina faptului că nu arată interes pentru sănătatea lor spirituală. Dar toți cei credincioși care pierd sănătatea fizică trebuie să mulțumească lui Dumnezeu pentru faptul că El le-a luat ceva din binecuvântările fizice ca să îi îmbogățească pe planul spiritului.

Ilustrație: Ați auzit de Fanny Crosby, o compozitoare din America, ce și-a pierdut vederea în pruncie, și a rămas oarbă pentru restul vieții. Ea a ajuns să mulțumească lui Dumnezu pentru faptul că i-a luat vederea, deoarece a înțeles ce multe lucruri bune au venit în viața ei prin pierderea vederii. A putut să se concentreze asupra relației ei cu Domnul și în bucuria acestei relații a scris sute și mii de cîntări (peste 8000 de imnuri și cântări duhovnicești). Unele le câtăm și noi în închinarea noastră (Pass Me Not O Gentle Saviour – Nu mergi de la mine Isus, Blessed Assurance – O ce simțire-L am pe Isus, To God be the Glory, Redeemed – Răscumpărat din grea robie, etc.). Ce binecuvântare a fost Fanny Crosby pentru mișcarea evanghelică din America! Dar toată opera ei nu ar fi existat dacă Dumnezeu nu îi lua vederea! Adevărul este că Dumnezeu ne ia unele binecuvântări pe care ni le-a dat pentru o vreme, ni le ia deoarece acestea impiedică primirea altor binecuvântări care sunt mult mai mari! Dumnezeu ne ia cele neînsemnate ca să ne dea pe cele cu adevărat prețioase, și pentru aceasta trebuie să îi mulțumim!

Aplicație: Ce pierderi ai suferit tu, și cum transformi aceste pierderi în câștig sufeltesc? Te-ai gândit vreodată? Orice pierdere ce o suferim poate fi transformată în câștig, dacă ne analizăm viața înaintea Domnului și ne lăsăm prelucrațide Duhul lui Dumnezeu!

Alt motiv pentru care se cuvine să mulțumim lui Dumnezeu că ia de la noi anumite lucruri.

3. Dumnezeu ne ia lucrurile care nu durează pentru a ne oferi pe cele care durează

Uneori noi suntem așa de preocupați de cele ce sunt trecătoare, încât neglijăm pe cele ce sunt netrecătoare. Cele vizibile, cele ce ne înconjoară și ne sar în ochi țipă la noi și ne fac să le căutăm cu pasiune, uitând de cele nevăzute! „Dar lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice” – spune Scriptura. Ca să ne deschidă ochii sufletului și să zărim pe cele netrecătoare, ca să devenim în mod real preocupați de cele veșnice Dumnezeu ne ia uneori pe cele trecătoare, pe care tot El ni le-a dat din belșug.

Perioada dintre anii 1980 și 2008 ( o perioadă de aproape 30 de ani) a fost una de mare prosperitate. Știți care a fost rezultatul acestei lungi perioade de prosperitate? Pentru mulți oameni rezultatul a fost îndepărtarea lor de Dumnezeu. În anii de care vorbeam a sosit în America o familie pe care o cunoșteam foarte bine. Capul acestei familii era un frate pe care Dumnezeu îl scosese din patimi multe și grele. Ajuns în America a constatat la Biserica română ce o frecventa că nu se punea accent pe rugăciune, și a îndemnat pe păstorul Bisericii să acționeze și să promoveze mai mult rugăciunea! Știți ce i-a răspuns pastorul Bisericii? Să o lase mai încet cu rugăciunea. Privind nedumerit la păstor, fratele a cerut explicații, la care păstorul a ripostat: „O să te văd eu peste câțiva ani, nici tu nu o să mai ai chef de rugăciune! Aici în America noi nu avem nevoie de atâta rugăciune!” Ne cutremurăm? Iată ce a făcut din mulți credincioși prosperitatea celor trei decade!

Dumnezeu a schimbat lucrurile, în sensul că a retras prosperitatea ce ne-a dat-o în perioada de care vorbeam. Anul 2008 și cei care au urmat imediat au fost ani în care Dumnezeu a luat de la mulți credincioși valorile materiale ce le adunaseră. De ce ni le-a luat? Ca să ne dea ceva mai bun, ceva ce nu trece. Cele trecătoare întrețin în noi iluzia că sunt vrednice de urmărit, că sunt absolut necesare pentru securitatea noastră, dar în realitate pot fi așa de păgubitoare! Dumnezeu este bun cînd ne ia lucrurile trecătoare, că așa începem să fim interesați în mod real de cele netrecătoare! Și pentru acest lucru trebuie să îi mulțumim! Să îi mulțumim Dumnezeului care ia!

Ilustrație: În anii de care vorbeam am fost chemat la telefon de un frate cu care am o prietenie de lungă durată. Când a venit în America Dumnezeu l-a binecuvântat cu un business prosper, și în câțiva ani a ajuns proprietar al mai multor imobile. Când m-a sunat mi-a spus că pierduse toate proprietățile și că s-a mutat cu soția într-o casă mică. Dar, spunea el: „Ceva s-a schimbat! Am muncit ani de zile ca să agonisesc și mereu spuneam că în curând ne vom retrage din afaceri și vom putea să slujim pe Domnul și eu și soția așa cum ne-am dorit întotdeauna. Ei bine, a spus el, anii au trecut și noi am fost tot mai prinși în agoniseală, și slujirea Domnului a fost mereu și mereu amânată. Acum, am hotărât să ne mulțumim cu un câștig puțin, suficient pentru noi doi, și să slujim cu toată puterea pe Domnul. Nu mai vreau să treacă anii cum au trecut până acum și să tot amân slujirea pe care doresc să o fac pentru Domnul! Îi mulțumesc că mi-a luat bogățiile ca să îmi dea imboldul să îl slujesc acum cu toată puterea.” Trebuie să mulțumim Dumnezeului care ia! Dar să ne aducem aminte că Dumnezeu nu ia niciodată de la noi lucrurile care durează, ci numai pe cele care nu durează! În schimb ne orientează spre cele veșnice! Vedeți,

4. Dumnezeu ne ia lucrurile ce se pot pierde ca să ne dea pe cele care nu se pot pierde!

Care sunt lucrurile care se pot pierde? Averile se pot pierde. Nu se pierd doar în crize economice sau în situații în care nu am luat deciziile cele mai bune, ci se pierd de asemenea dacă ajungem la finele vieții și nu le-am investit pentru Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a făcut conștienți că comorile de pe pământ sunt perisabile. „Nu vă strângeți comori pe pământ, - a spus El - unde le sapă și le fură hoții, și unde le mănâncă moliile și rugina.” Da, averile se pot pierde. Sunt și alte valori care se pot pierde mai importante ca averile. Pozițiile sociale se pot pierde. Sănătatea se poate pierde. Chiar viața se poate pierde.

Când aceste lucruri periclitează pe cele veșnice, sau le ocupă locul în mod nejustificat, Dumnezeu ni le ia.

· Ne ia averea, ne ia poziția la care ținem, ne ia sănătatea, ne ia chiar viața fizică sau ne ia buna funcționare a trupului și a minții. Și trebuie să mulțumim că ni le ia! De ce ni le ia? Tocmai ca să nu fim păgubiți în plan spiritual, în domeniul lucrurilor veșnice!

· Ne ia averile pământului ca să ne dea pe cele netrecătoare, cele veșnice păstrate în cer, care nu se ruginesc și nu se devalorizează! Ce fericiți vom fi în ziua veșniciei când vom constata bogăția acumulată acolo pentru că Dumnezeu ne-a făcut aici cu adevărat activi în fapte bune, în slujiri concrete!

· El ne ia sănătea fizică pentru a ne face sănătoși din punct de vedere spiritual, sănătate care ne va însoți o veșnicie! Caracterul și glorificarea pe măsura caracterului vor rămâne cu noi o veșnicie!

· Ne ia pozițiile sociale la care ținem pentru a ne face mari în împărăția lui!

· Ne ia seva vieții fizice, pentru a ne face să ne bucurăm de o viață din belșug pe care El o intenționează pentru noi!

Oridecâte ori Dumnezeu ne ia ceva trebuie să îi mulțumim. Pentru că El ia ce se poate pierde și în cele din urmă tot se va pierde, și ne oferă în schimb cele vrednice de a fi iubite și urmărite cu toată pasiunea. Trebuie să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ia.

Pentru unii oameni singura modalitate ca Dumnezeu să le obțină atenția este să le ia anumite lucruri care le sunt dragi și importante în viață. Psalmul 39 are observații extrem de importante cu privire la felul în care Dumnezeu lucrează în noi! Vă citesc câteva versete, nădăjduind că vă veți apleca voi înșivă mai mult asupra acestor cuvinte când citiți și meditați la Cuvântul lui Dumnezu. Spune Psalmistul așa:

„Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea. Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!” (vs. 6-8)

Psalmistul își dă seama că în goana după averi cei mai mulți oameni uită de fărădelegile lor și nu mai sunt interesați de iertarea lui Dumnezeu, de mântuire! Ce trist și păgubitor! El continuă:

„Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi. Abate-Ţi loviturile dela mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mînii Tale. Tu pedepseşti pe om, şi-l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump.” (vs. 9-11)

De multe ori m-am gândit la această expresie: „Tu îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump!” Ca să ne orienteze spre valorile adevărate, Dumnezeu ne ia uneori ceea ce avem mai scump!

Voi mai relata două cazuri ca să ilustrez binecuvântarea ce poate veni în viața noastră când Dumnezeu ia.

1. Cazul profesorului de facultate ce și-a pierdut fetița de 11-12 ani. De ce dacă Dumnezeu este bun?

Și cei mântuiți pot fi binecuvântați de Dumnezeu prin faptul că El ia din mijlocul familiei o persoană dragă.

2. Cazul lui Mel Sumner din Dallas și biserica ce a înființat-o... 3000 de persoane binecuvântate pentru că fratele nostru a suferit o pierdere temporară!

Niciunul din cei doi nu a pierdut cu adevărat în ceea ce a survenit în viața lor, ci dimpotrivă, au câștigat enorm! Când Dumnezeu ne ia anumite lucruri El o face știind ce mult câștig aduce acea pierdere vieții noastre și Împărăției lui! Se cuvine să îi mulțumim pentru lucrurile pe care ni le ia.

O să închei cu niște versuri scrise de un om ce a pierdut mult în viață. Francis Thomson (1859-1907) și Ogarul Cerului:

Puţini scriitori au avut o existenţă atât de ruinată de păcat ca şi Francis Thompson, şi probabil și mai puțini au putut ilustra cu viaţa lor puterea izbăvitoare a harului divin cum a făcut-o el. Începutul vieţii sale a fost extrem de promiţător. A urmat însă perioada înstrăinării, ceea ce a condus la o existenţă degradantă, până când în cele din urmă a cunoscut puterea regeneratoare a credinţei.

S-a născut (18 decembrie 1859, în Lancashire, Anglia) într-o familie plasată într-o poziţie superioară din punct de vedere social. Tatăl a fost medic, şi l-a destinat şi pe fiul său unei cariere de doctor. Neinteresat de o astfel de carieră, Francis cade la examenele finale de trei ori consecutiv, ceea ce duce la un conflict cu părinţii.

În urma acestui conflict, Francis îi părăseşte şi pleacă la Londra unde ajunge să trăiască în sărăcie lucie. Mai mulţi ani face cele mai umile slujbe, ca de exemplu, vânzarea de chibrite la colţul străzilor. Fizicul şi sănătatea i se deteriorează vizibil. Dependent de droguri şi muritor de foame, este primit de o prostituată să locuiască în camera acesteia. În acest punct intervine Dumnezeu și i se descoperă. Acum începe să scrie poezii.

Criticii literari recunosc că ceva s-a întâmplat în viaţa lui Francis, ceva ce l-a smuls din trăirea de fiu risipitor, şi l-a readus la o existenţă demnă. Unii consideră că a fost un neadaptat care s-a refugiat în religie. Ceea ce s-a întâmplat a fost de fapt întâlnirea lui Francis cu Christosul cel Viu, despre care Francis a înţeles că este Singurul Salvator, Singurul capabil să restaureze în noi chipul lui Dumnezeu. Convertirea l-a smuls din existenţa degradată de păcat, din rătăcirea lui, şi i-a permis să creeze poezii de o frumuseţe incontestabilă.

Recunoscând în el un genuin talent, Wilfred Meynell, editorul publicaţiei Merry England, îl plasează într-un aşezământ călugăresc pentru a se reface în urma mulţilor ani de abuz. Aici petrece doi ani şi scrie poezia The Hound of Heaven, în care dragostea divină pentru cel păcătos ce fuge de Divinitate este descrisă ca un lucru ce urmăreşte pe cel pierdut până când acesta se lasă ajuns şi salvat..

Tot lucrul ce ţi l-am răpit, ţi l-am luat nu ca să te rănesc,

Ci ca să te determin să îl cauţi în ale mele braţe

Tot ce greşala ta copilărească

Crede că e pierdut, de fapt este păstrat la mine-acasă:

Ridică-te, apucă-Mi mâna şi te-ntoarce!”

Dacă ești unul de la care Dumnezeu a luat, ridică-te, apucă mâna lui, mulțumește-i. Va veni ziua când vei zice cu recunoștință la fel ca apostolul Pavel în Romani 11: „Oh, adâncul bogăției și științei lui Dumnezeu...” El ia de la popoare privilegiile și le dă unui singur popor timp de 2000 de ani, apoi ia privilegiile de la acel popor și prin pierderea lor binecuvintează neamurile timp de 2000 de ani, ca în final să aducă binecuvântări enorme și peste unii și peste alții tocmai prin pierderile pe care le susținuseră. Tot așa va fi și în viața ta. Până atunci, deși nu înțelegi, mulțumește-i. Pentru tot ce ți-a luat și îți ia, mulțumește-i. Pentru că lucrurile acestea se vor întoarce spre un câștig veșnic al tău și al familiei tale!