MULTUMIND DUMNEZEULUI CARE DA

THANKSGIVING PART I

Suntem îndemnați în Scriptură să lăudăm pe Dumnezeu și să îi mulțumim întptdeauna și pentru toate lucrurile. Deși știm de aceste cerințe, rămânem mereu prea jos când este vorba să le împlinim. Psalmul 29 spune: Fiii lui Dumnezeu dați Domnului slavă! Dați Domnului slava cuvenită Numelui Său! Întotdeauna când citesc acest psalm îmi spun că eu nu sunt capabil să dau Domnului slava cuvenită! La fel de neadecvați ne simțim și când este vorba de a mulțumi Domnului! Știm că suntem incapabilă să lăudăm pe Dumnezeu așa cum se cuvine și să îi mulțumim așa cum se cuvine, dar oare ne-am propus și ne străduim să facem din laudă și mulțumire exercițiul vieții noastre?

Nu este nevoie să fim subtili observatori ai realităților în care trăim ca să ne dăm seama că îi datorăm în cel mai înalt grad mulțumire lui Dumnezeu. E de-ajuns o privire la noi și la lucrurile ce ne înconjoară ca să fim fascinați și să înțelegem că facem parte din creația unui Dumnezeu grandios care ne are la inimă! De fapt Epistola către Romani ne spune că dacă privim la creație cu sinceritate nu putem face altceva decât să recunoaștem existența lui Dumnezeu și drept consecință să îi aducem închinare și să manifestăm mulțumire. Este de așteptat ca noi, ființele raționale ce avem capacitatea de reflecta la existență, să glorificăm pe Dumnezeul creației și să îi mulțumim pentru bogăția binefacerilor Sale! De aceea, adaugă autorul Epistolei către Romani, oamenii care nu manifestă reverență și nu arată mulțumire sunt vinovați fără să aibă vreo scuză pentru această vinovăție! Lipsa mulțumirii față de Creatorul a făpturilor inteligente este inexcuzabilă! Concluzia este că avem de ce să mulțumim lui Dumnezeu, și trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu!

Cateva motive care ne pot stimula în a manifesta mulțumire:

Trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru că este un Suveran care dă! Nu este un suveran care așteaptă și cere de la supușii Săi, ci Unul care dă cu mână largă toate binecuvântările Sale!

Vorbind despre Dumnezeu în fața înțelepților Atenei, apostolul Pavel îl descrie pe Dumnezeu într-un mod care pune pe gînduri, un mod care contrazicea concepția comună a oamenilor despre Divinitate! Oamenii credeau atunci, așa cum cred și azi că Dumnezeu așteaptă ca noi să îi dăm lucruri, să îi oferim lucrurile noastre de valoare! Dar apostolul Pavel face o descriere a lui Dumnezeu total opusă! Iată ce spune el (Fapte 17:24-25):

Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pămîntului, şi nu locuieşte în temple făcute de mîni. Dumnezeu este descris aici ca și Creatorul lumii, Cel ce a făcut lumea și tot ce există în ea. Și apoi prima implicație: Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini... Creatorul nu are nevoie ca noi să îi înălțăm temple unde să locuiască! El nu pretinde așa ceva de la noi! Mai mult, apostolul adaugă: El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din partea noastră! El nu are trebuințe ca ale noastre, nu cere să îi dăm, să îi dăm! El nu așteaptă să primească de la noi, ci dimpotrivă El este cel care dă. Apostolul Pavel îi face o descriere așa de frumoasă când zice: „El dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile!” Și acum în virtutea acestei descrieri a lui Dumnezeu să reliefăm câteva lucruri primite de la El pentru care se cuvine să îi mulțumim!

I. TREBUIE SA II MULTUMIM PENTRU VIATA, PENTRU EXISTENTA!

Când vorbim despre existență ne referim la existența în sine, la conștientizarea existenței, la minunăția existenței, minunăția trupului și a sufletului de care ne-a făcut parte, cât și la frumusețea existenței. Să le luăm pe rând. Mai întâi este existența în sine.

A. Existăm pentru că Dumnezeu ne-a creat!

Toate făpturile vii care există, și aici ne includem pe noi, oamenii și toate celelalte ființe inteligente ce există în univers, ca îngerii, toate făpturile vii avem ființă ca urmare a faptului că am fost creați de Dumnezeu! Suntem rezultatul unui act de creație! Psalmul 100 este unul din mulții psalmi care ne îndeamnă să îl lăudăm pe Dumnezeu și să îi mulțumim pentru existență. Intrați cu mulțumiri pe porțile lui, întrați cu cântări de laude în curțile lui! Acesta este versetul patru, dar cel dinainte ne spune motivul pentru care trebuie să venim cu laude și mulțumiri în prezența Domnului: Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui sîntem... Ni se comunică faptul că Dumnezeu ne-a creat! Nu știu dacă ați dat atenție traducerilor englezești, inclusiv King James Version unde versetul citat sună altfel. Da, avem unele versiuni englezești ce traduc versetul cu o notă contrastantă: Know that the Lord he is God; he made us, and not we ourselves; Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut și nu noi înșine! Ce l-a determinat pe autor să spună: El ne-a făcut, ca apoi să adauge, nu noi înșine? Aici este o dovadă a inspirației Scripturilor! În vremea când a fost scris acest psalm nici un om nu gândea așa cum vor gândi oamenii în secolul XIX, când s-a elaborat teoria evoluției. De-atunci oamenii au curajul să spună că noi ne-am creat! Nu suntem creați de Dumnezeu, ci ne-am autocreat! Lucrul acesta nu este o glumă! Arghezi, de pildă, are un volum intitulat Cântare omului în care preamărește pe om pentru că s-a tot sucit și în cele din urmă pe sine s-a născocit!

Benone Burtescu, un poet creștin subtil, are o satiră la adresa lui Arghezi în care îi reproșează:

Lumina, plopul, râpa bunăoară,

Ai învățat poemele lui Dumnezeu pe dinafară

Și lac și floare și tăciuni

Le-ai spus întreaga viață rugăciuni

Cum de-ai rămas așa dator

Să-i negi poemului pe Autor?

Când dau de rima ta-n abecedare,

Copiii pun întâia întrebare

Ca joaca unor fluturi în aurul livezii:

Cine a scris-o? Și răspund: Tudor Arghezi.

Cum tocmai ție îți fu greu

Să-ntrebi și să răspunzi că... Dumnezeu?

Și ce-ai zice maestre, dacă pe negândite

Aș spune că „Silabe”, „Cuvinte potrivite”

Sau „Flori de mucegai” sau „Mărțișoare”

Ar fi o întâmplare.

Că tot „cercând sucirea înceată pe șezut”

S-au născocit pe sinele și nu tu le-ai făcut?

M-ai socoti doar bun pentru ospici,

Deși când zici că omul se născoci pe sine

Același lucru zici...

Că n-ai crezut a fi de tine vrednic

Să-l recunoști pe Cel Atotputernic.

Iată oamenii care așa cum spune autorul Epistolei către Romani suprimă adevărul lui Dumnezeu! Deși știu că Dumnezeu există și este Creatorul tuturor lucrurilor, îl neagă, îl nesocotesc și refuză să îl laude și să îi aducă mulțumire! Noi îl socotim total deplasat pe Arghezi când spune că omul s-a născocit pe sine! Dar oare nu suntem și noi vinovați înaintea lui Dumnezeu pentru că uităm să îi mulțumim deoarece El ne-a născocit? Îi datorăm existența, iată un motiv așa potrivit de mulțumire! Când te trezești dimineața după somnul nopții, și reintri în conștientizarea existenței, ce faci? Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru că exiști, sau treci pe lângă această îndatorire ce o ai față de Creatorul? Un motiv ca să îi mulțumim este acela că El ne-a creat! Dumnezeu ne-a dat existență!

B. Trebuie să îi mulțumim nu doar pentru că existăm, ci și pentru că suntem conștienți de existență!

Ce lucru impresionant este existența! Doar gândul că existăm ne face să tresărim de bucurie! Existăm! Tot așa de bine am fi putut să nu existăm! Suntem impresionați de gândul existenței? Am fi putut să existăm într-o formă inferioară care să excludă conștiința de sine și conștiința existenței lui Dumnezeu! Existența este o binecuvântare! Conștientizarea existenței este o binecuvântare mult mai mare! Și apoi conștientizarea existenței Celui ce ne-a dat existență este o binecuvântare și mai mare! Iată motive de mulțumire legate de existență!

Ilustrație: Câtă diferență între doi poieți români. Am făcut referință la Arghezi și la faptul că nega existența lui Dumnezeu. Acum vreau să vă citesc puțin dintr-o poezie a lui Costache Ioanid intitulată Așa ai vrut Tu!

Dacă-ntr-o tainică vreme din lut Cineva mă făcu, şi dacă sunt om şi nu vierme, o, Doamne, aşa ai vrut Tu... Dacă am grai şi nu muget să spun ce iubesc şi ce nu, dacă am harul să cuget, o, Doamne, aşa ai vrut Tu.

Suntem binecuvântați! Avem existență! Conștientizăm existența și a noastră și a lui Dumnezeu. Avem parte de o existență ce fascinează și impresionează pe toți ceice o analizează de aproape.

C. Despre această minunăție a existenței vreau să spun cîteva cuvinte. Nu doar existăm, nu doar știm lucrul acesta, dar existăm într-o modalitate ce poate fi descrisă prin cuvântul minunăție. Suntem făpturi minunate! David îl laudă pe Dumnezeu și arată motivele. Îl laudă pentru că Dumnezeu i-a țesut ființa în pântecele mamei. Îl laudă pe Dumnezeu pentru că Domnul i-a întocmit rărunchii, și organele trupului. Și când se gândește la trupul său David zice: Te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată! Da, suntem făpturi minunate cu capacități minunate! Mă uitam peste o carte ce descria complexitatea ființei noastre și minunăția ființei noastre, minunăție care există la fiecare nivel al ființei! Corpul nostru este cea mai minunată mașină sau entitate din universul material. Trupul nostru, o mașină care este mai minunată decât orice mașină din lume! De fapt fiecare organ al trupului este o mașină, este un instrument cu capacități uimitoare.

Ochiul trupului, este așa de minunat că cei care îl studiază sunt șocați când percep câtă informație există în ochi și câtă informație poate ochiul să proceseze! Irisul ochiului are 266 de caracteristici care pot fi inventariate. Prin comparație amprenta are doar 35 de caracteristici ce pot fi măsurate și inventariate! Nu există doi oameni cu aceeași amprentă, nu există posibilitatea să îi confunzi din pricina amprentelor. Dar când te gîndești că irisul are 266 de caracteristici ce se combină pentru a forma pata de culoare din mijlocul ochiului? Apoi retina ochiului, pelicula neagră din spatle globului ocular, ia imagini în continuu și le developează instantaneu! Pe retină există 120 de milioane de bastonașe și 7 milioane de conuri. Bastonașele ne ajută să vedem, să vedem când este întuneric, să să vedem nu doar ceea ce este în fața ochiului, ci și ceea ce este periferic. Conurile ne ajută se percepem culorile.

Aparatul de fotografiat, deși a fost perfecționat enorm în ultma vreme, este o copie jalnică a ochiului. Dacă fac o poză, sunt întotdeauna dezamăgit de ceea ce iese în imagine. De ce? Din multe motive, dar unul este că poza nu surprinde decât ceea ce este în fața ochilor! Toată periferia imaginii centrale este lăsată afară! Când privesc înainte eu am o imagine de 180 de grade! Cel mai bun aparat de fotografiat nu poate lua o asemenea imagine! Cu câteva săptămâni în urmă am făcut o fotografie a cerului la asfințit pe care apăreau profilate clădirile și pomii! Scena era impresionantă, și am scos imediat aparatul ca să prind imaginea ce m-a sensibilizat! Dar după ce am făcut poza și am privit la ea pe ecranul aparatului, am fost foarte dezamăgit! Nu surprindea mai nimic din grandoarea imaginii ce eu o văzusem! Aparatul decupase din acea imagine grandioasă doar partea centrală și ceea ce vedeam nu mai avea măreție! Lipsea panorama, lipsea cadrul larg în care se înscria partea centrală. Aparatele de fotografiat sau filmat nu pot face niciodată ceea ce poate face ochiul uman!

Ochiul se adaptează la condițiile de lumină ce există. Dacă este întuneric, intră în funcțiune bastonașele și îmi oferă imagini alb negru. Dacă este lumină, intră în funcțiune conurile și îmi arată lucrurile în culorile ce le au! Mai mult, există un milion de fibre nervoase care conectează retina cu o zonă pe creier (unu la sută din suprafața cortexului) unde se formează imaginea ce eu o văd. Gândiți-vă la numărul mare de celule de pe retină care iau imagini și le transmit instantaneu la creier prin numărul mare de fibre nervoase iar creierul le procesează și noi vedem lucrurile. Un super computer are nevoie de câteva minute să proceseze ceea ce o celulă nervoasă de pe retină procesează într-o a zecea mia parte dintr-o secundă. Dacă se ia în considerare ceea ce se procesează într-o secundă în ochiul nostru, super computerului i-ar trebui 100 de ani ca să preceseze aceeași infomație, pe care ochiul o procesează într-o secundă! Ce ființe minunate suntem! Pentru aceasta trebuie să mulțumim lui Dumnezeu!

Am spus că omul a fost comparat cu o mașină. Dacă așa este, atunci omul e o mașină ce se auto reglează, se auto împrospătează, se auto repară, etc. Trupul nostru are atomi în număr mai mare decât stelele universului! Numărul atomilor trupului? 1028! Numărul stelelor? 1020 sau cel mult 1024. Corpul omenesc este mai complex decât universul! 90 la sută din atomii trupului nostru se schimbă anual! În ultima oră, de când suntem aici în Biserică, trupul nostru a schimbat un trilion de trilioane de atomi! Nici măcar nu putem număra până la acest număr, decum să inventariem ceea ce se întâmplă în corpul nostru! În ultima vreme oamenii de știință nu mai consideră că trupul nostru este materie, ci este o structură ce ia materia, o folosește puțin și apoi o aruncă înapoi! Materia pe care a folosit-o trupul meu cu un an în urmă s-ar prea putea să fie pe un alt continent folosită de o altă ființă creată de Dumnezeu! Suntem ființe minunate! Pentru aceasta trebuie să mulțumim lui Dumnezeu!

D: Suntem impresionați nu doar de existență, nu doar de conștientizarea existenței, nu doar de minunăția trupului în care și prin care existăm, suntem impresionați și de frumusețea existenței ce ne-a dăruit-o Dumnezeu. Să ne gândim că viața nu este doar existență într-un trup în care sesizăm lucrurile din jur. Viața este mai mult decât existență și perceperea existenței. Viața înseamnă legături între noi și ființele pe care le iubim. Suntem binecuvântați de Dumnezeu să avem relații care ne aduc bucurie și satisfacție. Ce minunată este existența știind că avem ființe în jur care ne iubesc și pe care le iubim. Dacă un organ ca ochiul ne uimește și ne fericește pentru că ne permite să vedem, ce putem spune despre ochiul lăuntrului nostru, care ne permite să deosebim realitățile spiritului, și ne capacitează să iubim, să contemplăm relațiile ce le avem, și să experimentăm frumusețea existenței? Iată un motiv pentru care trebuie să mulțumim lui Dumnezeu. Pentru existență, pentru conștientizarea ei, pentru minunăția și frumusețea existenței.

II. MULTUMIM LUI DUMNEZEU PENTRU FAPTUL CA NE SUSTINE IN EXISTENTA!

Existența este o binecuvântare, și subzistența este o altă binecuvântare! El nu ne-a dat doar viață, ci ne-a oferit și ne oferă mijloacele să rămânem în viață! El ne dă hrana de fiecare zi prin care ne susține în existența minunată și fericitoare pe care ne-a oferit-o! Ne-a dat viața și ne dă și hrana pentru susținerea vieții! Viața este mai mult decât hrana, dar fără hrană viața nu poate fi susținută! El nu ne-a dat doar trupurile minunate pe care le avem și de care ne bucurăm, ci ne-a dat și hainele de care avem nevoie pentru îngrijirea trupurilor noastre! Domnul Isus ne-a învățat că viața este mai mult decât hrana, și trupul este mai mult decât îmbrăcămintea, de aceea Dumnezeu Creatorul, în virtutea faptului că ne-a dat viață ne va da și alimentele să ne susținem în viață, și în virtutea faptului că ne-a dat trupuri ne va da și îmbrăcămintea necesară să ne acoperim trupurile. El ne-a creat, și El ne susține în existență! Trebuie să îl lăudăm pe Dumnezeu nu doar pentru că este Creatorul nostru, ci și pentru că este Susținătorul nostru! El crează, și lucrul acesta este impresionant, făcându-L pe Dumnezeu vrednic de laudă și muțumire! Dar El și susține ceea ce a creat! Și lucrul acesta este tot atât de vrednic de laudă și mulțumire!

Aplicație practică a lucrurilor ce le-am învățat: Noi conștientizăm existența și ne bucurăm de existență! Tot așa ar trebui să conștientizăm providența lui Dumnezeu și să ne bucurăm în ea, deoarece Cel ce este Creatorul nostru este și Tatăl nostru care a promis să se îngrijească de toate trebuințele noastre!

Tu îi mulțumești în fiecare zi pentru că te susține? Îi mulțumești lui Dumnezeu că îți asigură condițiile existenței? Îi mulțumești pentru faptul că Domnul nu uită nici una din trebuințele tale, ci le suplinește cu credincioșie zi de zi? Ce ar fi dacă Dumnezeu ar uita să ne susțină zilnic, pentru că noi uităm să îi mulțumim zilnic pentru subzistență? Adevărul este că dacă noi suntem necredincioși, El este credincios... Și când noi nu ne rugăm: Pâinea noastră de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi... și atunci El ne dă pâinea zilnică! Iată motive de mulțumire! La ce ne-ar folosi existența, oricît de frumoasă și minunată ar fi, dacă Dumnezeu nu ne-ar susține în existență? Vedeți cum binefacerile lui Dumnezeu se înlănțuie una de alta și ne cresc motivele de mulțumire?

III. Dumnezeu nu ne-a oferit doar existența, nu ne-a oferit și nu ne oferă doar mijloacele de subzistență, ci EL S-A GANDIT SA NE OFERE EXISTENTA VESNICA SI FERICIRE VESNICA!

Apostolul Pavel enumeră multele binefaceri de care Dumnezeu ne-a făcut parte în existență, și la sfârșitul paragrafului exclamă: Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul lui nespus de mare! Avem multe daruri din partea lui Dumnezeu, dar există unul care este nespus de mare! Avem daruri, multe, diferite, variate, dar există un dar despre care se vorbește la superlativ! Acelea sunt daruri, niște daruri, dar Acesta este Darul, articulat! Apostolul Pavel ne spune că trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, dar mai presus de toate mulțumirile trebuie să avem o mulțumire specială pentru Darul lui Dumnezeu! Care este Darul lui Dumnezeu? Este Domnul Isus Christos! În El Dumnezeu ne-a oferit existență veșnică și fericită în cel mai înalt grad! În Romani 6:23 apostolul Pavel vorbește despre ceea ce meritam și n-am primit, pedeapsa pentru păcat, și apoi vorbește despre ceea ce nu am meritat, și totuși am primit, viața veșnică. Ei bine, această viață veșnică ne-a fost oferită în Isus Christos! Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Christos! Viața veșnică ne este oferită în darul mai mare al lui Dumnezeu, care este Domnul Isus Christos! Tot în Romani, dar în capitolul 8, apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu ne-a dat pe Fiul... Este darul suprem al lui Dumnezeu, este darul prin care putem avea toate celelalte daruri ale lui Dumnezeu, și prin care ne sunt garantate toate celelalte daruri. „Dacă Dumnezeu nu a cruțat pe Fiul Său ci l-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da împreună cu El toate lucrurile?” Iată un motiv de muțumire! Dumnezeu ne-a dat pe Fiul, și împreună cu El toate lucrurile! Psalmistul declară la sfârșitul Psalmului 84 că Dumnezeu nu lipsește de nici un bine pe cei care se încred în El! Am spus că pe măsură ce contemplăm darurile lui Dumnezeu pentru care trebuie să mulțumim, suntem tot mai impresionați! Ne-a dat viața, existența. Ce minunată este existența! Apoi ne dă mijloacele să rămânem în existență, să ne bucurăm de existență! Nu în cele din urmă ne-a dat pe Fiul ca prin El să primim alt cadou, viața veșnică!

IV. Se cuvine să MULTUMIM LUI DUMNEZEU nu doar pentru viața nouă pe care ne-a oferit-o, ci și pentru faptul că susține în noi viața nouă pe care ne-a dat-o, se cuvine să mulțumim lui Dumnezeu PENTRU CA NE PREGATESTE CA SA INTRAM PLENAR IN POSESIA VIETII VESNICE!

Ceea ce urmează pentru noi, cei mântuiți, este și mai frumos! Nu am experientat nici pe departe ceea ce Dumnezeu în înțelepciune și puterea lui a pregătit pentru noi! Vinul cel bun este păstrat pentru la urmă!

Așa cum am arătat că viața fizică este o binecuvântare pentru care trebuie să mulțumim, și că pe lângă existență El ne oferă și mijloacele de subzistență, tot așa trebuie să arătăm că pe lângă faptul că ne-a dat viața veșnică El ne pregătește să intrăm în totalitatea binecuvântărilor legate de viața veșnică! La ce ne-ar folosi existența dacă El nu ne-ar da mijloacele să ne susținem în existență? Și la ce ne-ar folosi viața veșnică, dacă Dumnezeu nu ne-ar da mijloacele să ne bucurăm plenar de viața veșnică? Așa cum viața fizică cere, presupune mâncare și îmbrăcăminte, la fel viața veșnică cere, presupune pregătire pentru cer. Ei bine, Dumnezeu nu ne-a dat doar viața veșnică, ci ne dă și condițiile pentru a ne pregăti să intrăm în posesia plinătății vieții veșnice! Și acesta este un alt motiv de mulțumire! Pentru susținerea vieții fizice Dumnezeu ne dă hrană și îmbrăcăminte! Pentru susținerea vieții veșnice Dumnezeu ne-a dat Duhul Său, duh dădător de viață! Prin Duhul Sfânt Dumnezeu ne susține în viața veșnică pe care ne-a dat-o. Prin Duhul Sfânt, care este de asemenea un dar de la Dumenzeu noi putem deveni tot ceea ce Dumnezeu intenționează pentru noi, în virtutea darului vieții veșice dobândite în Domnul Isus. Faptul că Dumnezeu nu ne retrage Duhul Sfânt înseamnă că darul vieții veșnice este al nostru pentru totdeauna! Duhul Sfânt susține în noi viața veșnică, nădejdea revederii cu Domnul Isus, conștiința că suntem fii și moștenitori... etc.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care dă! El nu ne cere să îi dăm, ci El ne oferă lucrurile și darurile Sale. Și ce minunate sunt darurile lui Dumnezeu! Avem motive să mulțumim lui Dumnezeu pentru cele pe care ni le-a dat și ni le dă, și ni le va da o veșnicie!

Apostolul Pavel îndeamnă pe cei care recunosc că sunt dăruiți de Dumnezeu să fie mulțumitori. El spune că Dumnezeu ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele! Îndemnul meu este să ne bucurăm de darurile lui Dumnezeu și să mulțumim sincer pentru ele! Dar apostolul mai adaugă ceva. El îndeamnă pe cei care au fost îmbogățiți de Dumnezeu să împartă cu alții ceea ce au primit de la Domnul. O dovadă a mulțumirii este că dăm și noi mai departe ceea ce am primit de la Domnul!

· Dacă am primit viață, să o dăm altora. Familiile tinere trebuie să ofere darul vieții copiilor pe care Domnul dorește să îi trimită în familia lor!

· Dacă avem belșug de hrană și îmbrăcăminte să facem și altora parte de ele! Adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost și împarte-ți pâinea cu cel flămând! Cei îmbogățiți de Dumnezeu trebuie să fie bogați în fapte bune!

· Dacă ne-a dat viața veșnică, să împărtășim cu alții Evanghelia vieții! Să nu stăm nepăsători în Sion!

· Dacă ne-a dat Duhul Sfânt și plinătatea Duhului Sfânt, să fim gata să asistăm pe ceilalți să devină și ei plini de Duhul lui Dumezeu.

Avem un Dumnezeu care dă! Nu care cere de la noi, nu care așteaptă de la noi, ci Unul care ne dă toate lucrurile!

De aceea se cuvine să dăm lui Dumnezeu slava cuvenită mulțumindu-I pentru toate lucrurile pe care ni le-a dat și ni le dă!

Logos Baptist Ministries, Niles | Thanksgiving, 2014