THANKSGIVING (PART II)
Am arătat în mesajul anterior că avem un Dumnezeu minunat căruia trebuie să îi mulțumim, deoarece este un Dumnezeu care se delectează în a ne dărui lucrurile Sale bune și minunate!
- El există, și Dumnezeu ne-a dat și nouă darul existenței!
- El are conștiința existenței de Sine, și ne-a dat și nouă acest dar al conștientizării existenței.
Suntem binecuvântați nu doar pentru că existăm, ci și pentru faptul că știm că existăm!
- Dumnezeu ne-a făcut parte de o existență minunată.
Suntem făpturi minunate, cu trupuri admirabile, cu calități și caracteristici uimitoare! Suntem cele mai minunate făpturi din univers! Ce este omul...? L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu... Câtă mulțumire ar trebui să avem față de Dumnezeu! David spune: Te laud pentru că sunt o făptură așa de minunată!
- Trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a făcut parte de o existență fericitoare.
Ne-a dat viața veșnică în Domnul Isus Christos. Domnul Isus este darul nespus de mare al lui Dumnezeu! Nimeni nu poate exprima în cuvinte tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat în Domnul Isus Christos.
- Dar Dumnezeu nu s-a oprit cu darurile Sale la Fiul Său, la viața veșnică, ci ne-a dat și Duhul său cel Sfânt pentru a putea trăi viața veșnică pe care ne-a dat-o la parametri la care este posibil!
Prin Duhul Sfânt noi avem o existență bogată, o existență din belșug. Viața lui Dumnezeu în plinătatea ei ne-a fost dăruită datorită faptului că Dumnezeu ne-a dat pe Fiul și ne-a dat Duhul său cel Sfânt! Iată motive de mulțumire! Avem motive să mulțumim lui Dumnezeu pentru că este un Dumnezeu care dă, și dă cu mâna largă! Ne-a umplut existența de binefaceri și binecuvântări! În 1 Timotei 6:17 ni se spune că trebuie să ne punem nădejdea în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Prima idee este să fim mulțumitori, deoarece avem un Dumnezeu care nu pretinde, ci dimpotrivă, ne dă.
Vei spune: E adevărat că Dumnezeu dă, dar tot atâta este de adevărat că El și pretinde! Și sunt de acord cu tine! El este un Dumnezeu care dă, dar în același timp este un Dumnezeu care și cere, nu doar dă! În cele ce urmează o să vedem dacă Dumnezeu cere în mod real de la noi lucruri, și dacă cere, ce anume cere Dumnezeu de la noi! Găsim mai multe informații în Scriptură care ne arată că Dumnezeu cere, pretinde, poruncește! Și vom vedea că Dumnezeu cere lucruri foarte grele, și nu are nici un fel de înțelegere pentru cei care ar vrea să scoboare standardul cerințelor divine!
I. DUMNEZEU CERE SA II DAM DIN INIMA
În Cartea Proverbelor 4:23 citim că Dumezeu pretinde să îi dăm Lui inima noastră! Fiule, dă-mi inima ta...
Știți ce înseamnă să îi dăm lui Dumnezeu inima? Înseamnă să facem din El centrul existenței noastre! Să Îl iubim. Și să Îl iubim cu toată inima, cu toată puterea, cu tot sufletul! Așa spune Dumnezeu în Deuteronom 6:1-5.
Iată poruncile, legile şi rînduielile pe cari a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire; ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe cari ţi le dau, şi să ai zile multe. Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, cînd ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere. Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Dumnezeu cere să îi dăm inima, cu intenția de a ne cere să îl iubim mai presus de toate lucrurile! Iată că Dumnezeu nu doar oferă, ci și pretinde lucruri de la noi! Dumnezeu pretinde toată afecțiunea noastră, cere să îi dăm inima, și să Îl iubim cu toată puterea de care suntem capabili. Nu există nici un dubiu că Dumnezeu ne pretinde să îi dăm inima, afecțiunea noastră nedivizată! Apoi, trebuie să vedem că cerința lui nu este deloc ușoară! Cine poate să spună cu toată sinceritatea: Eu Îl L-am iubit și Îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima? Biblia remarcă un lucru, și are dreptate când o face. Care este remarca Scripturii? Și în Vechiul Testament, și în Noul Testament ni se spune răspicat: Nu este nici un om care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu! Nu este niciunul care să Îl iubească cu toată inima pe Dumnezeu! Și este adevărat! Acum trebuie să recunoaștem că Dumnezeu ne cere un lucru de care nici un om nu este capabil! Ne cere inima, și ne cere să îi iubim cu toată inima! Cum rămâne cu afirmația că Dumnezeu nu ne cere, ci ne dă? Iată că Dumnezeune cere, și ne cere lucruri foarte mari și dificile! Să mergem mai departe!
II. DUMNEZEU NE CERE SA MANIFESTAM CREDINTA TOTALA IN EL SI CUVANTUL LUI
Nu este doar inima ceea ce Dumnezeu ne cere! El ne cere și credință! Ne cere să ne supunem rațiunea și să manifestăm credință în El. Ne cere afecțiunea și ne cere și rațiunea! Și ne spune că fără credință nici nu stă de vorbă cu noi! Evrei 11:6 Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu! Ca să te apropii de Dumnezeu și ca să ai o relație răsplătitoare cu Dumnezeu El îți cere să manifești credință oarbă în El! Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă... Iată că Dumnezeu pretinde! Pretinde să avem credință! Și această cerință mă pune pe gânduri! Ca să înțelegem ce este credința ce Dumnezeu ne-o cere trebuie să privim la felul în care Dumnezeu i-a pretins credință lui Avraam, care este numit tatăl tuturor credincioșilor! Asta înseamnă că dacă vrem să avem o relație reală cu Dumnezeu trebuie să manifestăm credință la fel ca și Avram!
a. Dumnezeu i-a spus lui Avraam să plece din țara lui de baștină și să meargă într-o altă țară, pe care nu o cunoștea! Ei bine, Scriptura spune că Avram a plecat fără să știe unde se duce! Aceasta este credință! Apoi, după ce a ajuns în țara promisă, Dumnezu i-a spus că îi va da un fiu prin care va avea foarte mulți descendenți! Avram avea 75 de ani când a primit această promisiune, și a manifestat credință, a crezut că Dumnezeu își va ține promisiunea pe care i-a făcut-o! Au trecut anii! Și copilul promis nu mai apărea! Avram s-a impacientat și i-a spus lui Dumnezeu: Doamne, ce îmi vei da? Iată că sunt bătrân! Și Dumnezeu îi spune: Așteaptă! Ai credință!
b. Dumenzeu îi spune la un moment dat să își schimbe numele, și să se numească Abraham, ceea ce înseamnă „Tatăl multor neamuri, tatăl multor popoare”! Vă imaginați, a spus cineva, ce ridicol apărea Avraam când oamenii din locurile unde se așeza cu cortul îl întrebau cum îl cheamă, și el răspundea că și-a schimbat recent numele și de câtăva vreme se numește Abraham, adică Tatăl multor neamuri? Bine, dar, câți copii ai, îl întrebau din nou interlocutorii? La care Avraam răspundea: Niciunul! Oare cum îl priveau oamenii pe Avraam? Nu am fi vrut să fim în poziția lui! Aceasta este credință! Să afirmi că Dumnezeu va face ceea ce este imposibil și îți va da un fiu, chiar dacă ai trecut de 90 de ani și nevasta ta nu mai poate avea copii!
c. În sfârșit, când Avraam avea 100 de ani și nevasta lui, Sara, avea 90 de ani, Dumnezeu le-a dat un copil! Ei bine, pe acest copil Dumnezeu îl cere ca jertfă! Nu cere Dumnezeu? Ba da! Și încă ce cereri mari are! Ce cereri imposibile! Dar Biblia spune că Avraam a avut credință și ascultat de cerința Domnului mângâindu-se cu gândul că Dumnezeu poate să învie pe copilul său după ce îl va aduce ca jertfă! Iată cum a manifestat Avraam credință! Să mergi la absurd când Dumnezeu îți cere ceva! Să îți dai și viața pentru că crezi că Dumnezeu înviază morții! Dumnezeu nu ne cere doar inima, ne cere și rațiunea! Pretinde să avem credință!
Acum să venim la noi! Dumnezeu ne cere tuturor să credem în El! Să credem că El a rezolvat problema păcatelor noastre prin acel personaj numit Isus care a fost ucis pe cruce. Dumnezeu ne spune și pretinde să credem că toate păcatele noastre au fost puse asupra lui Isus și ispășite prin moartea lui! Cu alte cuvinte Dumnezeu nu mai ne trage la răspundere pentru păcatele noastre, deoarece prețul lor a fost plătit deja de Domnul Isus! Și El ne mai spune să credem că deja suntem iertați și acceptați de El pe baza acelei jertfe! Auzi? Noi nu trebuie să facem nimic pentru iertarea și mântuirea noastră decât să credem.
De fapt Dumnezeu ne spune că dacă încercăm să facem ceva pentru iertarea noastră, EL ia acest lucru ca dovadă a necredinței în Isus și ne respinge, și ne condamnă la pierzare veșnică, oricât de bune intenții am avea! E ori credința în ceea ce Isus a făcut la cruce, ceea ce însemană că suntem deja mântuiți, ori acțiunile noastre care înseamnă necredință și implicit condamnare veșnică! E ușor să crezi? E ușor să îți razemi veșnicia pe faptul că altcineva a făcut ceva pentru tine și Dumnezeu este perfect satisfăcut prin ceea ce altcineva a făcut în locul nostru? E foarte greu! Lucrurile acestea par o nebunie, dacă nu am ști că Dumnezeu le afirmă! Dumnezeu cere să credem! Și să ne bizuim prin credință pe ceea ce s-a făcut cu 2000 de ani în urmă la cruce!
Mai mult, în Romani 14:23 ni se spune că tot ce nu vine din act de credință este păcat! Tot ceea ce facem fără ca acțiunile noastre să fie izvorâte din credința în Dumnezeu și Cuvântul Său este păcat! Gândiți-vă puțin. Toate acțiunile noastre, toată activitatea noastră, dacă nu este izvorâtă din credință, este nu doar inutilă, sau necorespunzătoare, ci este păcat! Cine poate avea o astfel de credință, care să permeeze toate acțiunile? Dumnezeu ne cere să ne încredem în El pentru toate lucrurile! El ne leagă la ochi și ne împinge uneori în situații critice și ne cere să ne încredem în El! Cine poate avea o asemenea credință? Nu cere Dumnezeu? Ba da, și încă foarte mult! Cere ce noi nu putem face!
III. DUMNEZEU CERE SA NE POCAIM - SA NE SCHIMBAM GANDIREA SI VIATA
El nu ne cere doar inima, afecțiunea, să îi dedicăm în totalitate dragostea noastră! El nu ne cere doar credință, și astfel implicit să îi abandonăm rațiunea noastră, ci El ne cere și voința, pretinzând să trăim o viață schimbată din temelii! Când Fiul lui Dumnezeu a început să activeze ca Mântuitor al nostru El a avut o predică foarte scurtă și la subiect! Împărăția Cerurilor s-a apropiat de voi! Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie! Nu vreau să credeți că eu spun aceste lucruri, ci vreau să vedeți că așa spun Evangheliile! În Marcu 1:14-15 scrie: "După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: „S'a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.”
Vreți să intrați în Împărăția lui Dumnezeu? – a spus El. Împărăția este aproape! Este pe punctul de a fi inaugurată! Ca să intrați în împărăția ce s-a apropiat, trebuie să vă pocăiți și să credeți în Evanghelie. Am văzut ce este credința în Evanghelie! Este acceptarea a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi prin crucea Domnului Isus. Ce este pocăința? Este schimbarea gândirii și a trăirii! Ceea ce cere Domnul Isus este nici mai mult, nici mai puțin decât a începe o viață nouă! Un act de voință suprauman prin care să îmi schimb atât modelul gândirii cât și modelul trăirii! De exemplu, dacă ai probleme cu mânia, pocăință înseamnă să recunoști că ai probleme (să nu scuzi mâniile, ci să ai o minte schimbată) și să nu mai trăiești în mânie! Aceasta este pocăința! Dacă ai probleme cu băutul pocăință înseamnă să recunoști că le ai și să încetezi să mai bei! Și orice păcat ai în viață, dacă vrei să te pocăiești trebuie să recunoști acel păcat, și să încetezi să mai trăiești în acel păcat!
Pocăința nu este o opțiune pentru cei mai hotărâți și mai deciși în viață! Pocăința este o cerință a lui Dumnezeu, este o poruncă foarte clar expusă în Scripturi! Domnul Isus ne-a poruncit să ne pocăim! Apostolul Pavel reia această problemă la Atena și spune ascultătorilor săi: Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, ci poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască! Dumnezeu cere să ne pocăim! Cum mai rezistă analizei afirmația că Dumnezeu ne dă, nu ne cere, nu ne pretinde?!
Mai mult, Mântuitorul a spus răspicat că dacă nu ne pocăim, nu vedem viața, ci mânia lui Dumnezeu! Odată I s-a adus la cunoștință Domnului Isus faptul că un grup de Galileeni ce veniseră la Templu să aducă jertfe lui Dumenzeu au fost măcelăriți de Pilat așa că sângele lor a fost amestecat cu sângele jertfei lor! Știți ce a spus Domnul Isus despre acel incident? Iată vorbele lui: Credeți că acești oameni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni că au avut o soartă atât de tragică? Nu, nu au fost mai păcătoși, dar eu vă spun că dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel! E clar că Dumnezeu ne cere, și ne cere lucruri foarte grele!
De fapt Dumnezeu ne cere imposibilul.
Ne cere să îi dăm inima și să Îl iubim cu toată puterea noastră, așa ca să fim gata și să ne dăm viața pentru El! Cine este în stare să împlinească această cerință!? Ne cere să credem orbește în El și în Cuvântul lui, așa că și atunci când cerințele lui sunt absurde, să credem și să acționăm! Cine are o asemenea putere de credință? Ne cere să ne pocăim, să ne schimbăm gândirea și viața! Cine poate să își schimbe gândirea și viața așa ca să dovedească că s-a pocăit? Când în fața Domnului Isus a stat un tânăr dornic să intre în Împărăția lui Dumnezeu, Domnul Isus i-a cerut să vândă tot ce are și să dea totul săracilor, și tânărul acela a plecat foarte întristat, deoarece nu a putut face ce i s-a cerut! Era tânăr, se străduia să împlinească poruncile lui Dumnezeu, dar ceea ce Isus îi cerea era prea mult! În urma discuției, ucenicii au întrebat sceptici: Atunci, cine poate fi mântuit? Ceea ce Dumnezeu ne cere este imposibil!
Am spus că Dumnezeu ne cere de fapt imposibilul! Și acum voi adăuga că este înțelept să mulțumim lui Dumnezeu pentru cerințele lui imposibile! Suntem consternați? Da, trebuie să mulțumim lui Dumnezeu și pentru faptul că ne cere atâtea lucruri imposibile, și știți de ce trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne cere lucruri grele și imposibile? Am spus că Dumnezeu este un Suveran care dă, și nu așteaptă ca noi să îi dăm. El dă, și nu cere! Dar dacă cere, El cere lucruri care se potrivesc cu natura și caracterul Său, și de aceea sunt lucruri pe care noi nu le putem îndeplini! De ce să îi mulțumim atunci pentru că el ne cere lucruri imposibile? Pentru că El ne dă tot ceea ce ne cere să facem. Da, Dumnezeu cere, dar nu trebuie să uităm că El oferă tot ceea ce cere!
El ne cere inima, dar de fapt El ne dă ceea ce ne cere.
Nu noi îi dăm, ci El ne dă! E vorba de a-i da inima lui și de a avea o inimă nouă, schimbată capabilă să îl iubească cu toată putera? Iată ce citim în Scriptură. Ezechiel 36:26-27
Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.
Dumnezeu ne cere să îi dăm inima și să ne schimbăm inima față de El! Dar de fapt El se oferă să ne dea o inimă nouă și să avem astfel o inimă schimbată! Unde mai este greutatea? Dumnezeu nu pretinde ceea ce El nu este gata să ofere! O cântare expune ceea ce se întâmplă când Dumnezeu ne cere să avem o inimă nouă, și ceea ce cântarea spune este în acord cu Scripturile: Inimă nouă în dar am primit! Dumnezeu dă, și El ne dă și ceea ce cere de la noi! El ne cere inima, dar de fapt El ne oferă o inimă nouă! Dumnezeu ne asigură că cu această inimă nouă putem să Îl iubim și putem să îl ascultăm!
El ne cere să avem credință, și în același timp ne oferă credință
Domnul Isus a spus ucenicilor săi: Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine! De câte ori însă nu a fost extrem de întristat și dezamăgit! O, neam necredincios, până când trebuie să vă sufăr? Aceste cuvinte nu au fost spuse doar despre cei ce nu îl cunoșteau, ci și despre ucenicii Săi (Matei 17:17)! Erau incapabili să manifeste credință! După înviere i-a mustrat pentru necredința lor! Oare suntem noi mai buni?
El ne cere să credem în El și să acționăm prin credință! El ne spune că fără credință nici nu stă de vorbă cu noi, și va respinge tot ce nu vine în viața noastră din credință, deoarece tot ce nu vine din credință este păcat! Ei bine, eu citesc în Scriptură că deși Dumnezeu ne cere să avem credință, și lucrul acesta este așa de dificil încât ne pare imposibil, El este Cel care ne oferă și credința, și ne-o oferă în dar! Iată ce spune Epistola către Efeseni 2:8-9:
Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Da, Dumnezeu pretinde credință, dar El este cel care o dă în dar! Dumnezeu nu pretinde ceea ce EL nu este gata să ofere! Ce mare adevăr! Între darurile spirituale pe care Dumnezeu le oferă prin Duhul Sfânt este și credința (1 Corinteni 12:9) și în roada Duhului Sfânt pe care Dumnezeu o produce în noi este inclusă și credința!
Dumnezeu ne cere pocăință, și în același timp se îndură de noi oferindu-ne pocăința
Mai a rămas cerința pocăinței! Și ce grea este aceasta! Atâția oameni refuză să se pocăiască pentru că sunt conștienți că nu pot ține pocăința! Ce poate face Dumnezeu dacă noi nu putem să ne pocăim? Ei, doar nu o să se pocăiască Dumnezeu pentru noi și în locul nostru! Nu, dar Biblia ne asigură că Dumnezeu ne dă și pocăința dacă vrem să ne pocăim! Unde scrie? Scrie cel puțin în două locuri! Scrie în multe locuri că trebuie să ne pocăim și că dacă refuzăm să ne pocăim suntem pierduți! Dar mai scrie ceva, că El ne dă pocăința dacă vrem să ascultăm de porunca lui! În Faptele Apostolilor 5:31 citim:
Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
Observați că Cel ce a murit și a înviat pentru noi este prezentat aici ca Domn și Mântuitor, adică este suveran să mântuiască pe cine îi place când îi place! Și ni se spune ceva uimitor, că în virtutea faptului că este Suveran și poate cere orice, El cere pocăința și o dă în dar! Știți de ce se poate poporul Israel pocăi? Pentru că Domnul dă pocăința! Dacă El nu ar da-o nimeni nu s-ar putea pocăi! Dar pentru că El o dă, există speranță pentru evrei! Prin dar, pocăința este a lor!
Ce putem spune despre noi, care nu suntem evrei? În aceeași carte, Faptele Apostolilor, citim că Dumnezeu nu ne-a dezavantajat pe noi față de evrei (Fapte 11:18). Citim că Dumnezeu a trimis pe Petru în casa unui sutaș roman și prin Evanghelia vestită de Petru acesta și toată casa lui au crezut și au primit și ei mântuirea și darul Duhului Sfânt. Lucrul acesta nu a fost pe placul unor iudei, care aveau impresia că Neamurile trebuie să devină evrei pentru a se bucura de mântuire. Dar când Petru le-a expus ce s-a întâmplat, iată atitudinea lor: După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, și au zis: Dumnezeu a dat deci și Neamurilor pocăință, ca să aibă viața. Este al doilea text care spune același lucru, că Dumnezeu, care poruncește să ne pocăim, de fapt ne dă pocăința.
Da, Dumnezeu cere. Și trebuie să muțumim lui Dumnezeu și pentru faptul că cere, să mulțumim pentru faptul că ceea ce cere este foarte greu, este imposibil! De ce să mulțumim lui Dumnezeu pentru că cere lucruri grele, imposibile? Pentru că Dumnezeu nu cere nici un lucru pe care El să nu ni-l ofere!
Sunt așa de mulțumitor că Dumnezeu cere să am o inimă schimbată, nouă, capabilă să Îl iubească cu adevărat! Sunt mulțumitor, deși recunosc că mi-este imposibil să am o astfel de inimă care să îl iubească perfect, și în loc să disperez în fața acestei cerințe mă bucur, deoarece știu că El nu doar cere, ci și oferă ceea ce îmi cere! El mi-a dat o inimă nouă, și cu această inimă nouă sunt fericit să îl iubesc și să îl ascult!
Sunt mulțumitor că Dumnezeu îmi cere să trăiesc prin credință! Viața trăită prin credință este frumoasă și palpitantă. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu că îmi cere să trăiesc prin credință, deși mie îmi este imposibil să trăiesc prin credință! Îi mulțumesc că îmi cere imposibilul, să trăiesc prin credință deoarece știu că ceea ce cere, El și oferă în dar! Și mie mi-a dat credința în Domnul Isus, și știu că prin această credință în ceea ce Domnul Isus a făcut pentru mine sunt iertat, sunt mântuit și sunt pecetluit pentru viața veșnică!
Sunt mulțumitor lui Dumnezeu că mi-a cerut să mă pocăiesc și să încep o viață nouă, deși inițial m-am întristat și mi-am aruncat mâinile în sus a deznădejde recunoscând că nu sunt în stare să mă pocăiesc și să trăiesc în pocăință! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a cerut să mă pocăiesc, deoarece acum știu că El nu cere ceva fără a oferi ceea ce cere! Mi-a cerut pocăință, și El mi-a dat-o și mie! El mi-a schimbat gândirea și viața! Îi mulțumesc că este un Dumnezeu pretențios! Îi mulțumesc că cere ceea ce nu pot să fac și pretinde ceea ce mie mi-e imposibil! Îi mulțumesc că seceră de unde noi n-am semănat și culege unde noi n-am vânturat! Pentru că numai așa am nădejde să ajung ceea ce n-am sperat vreodată să ajung! Oh, cum ar trebui să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, și pentru cerințele lui imposibile pentru noi!
Să ne gândim puțin la faptul că Domnul ne cere să fim sfinți, să fim desăvârșiți!
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că îmi cere mie și ne cere tuturor să fim sfinți, așa cum El este sfânt! Dumnezeu a decretat în Lege: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt! Porunca aceasta este repetată în Noul Testament la 1 Petru 1:16-17: Și după cum cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră! Căci este scris: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt! Cerința aceasta mă tulbură! Cum să fiu sfânt așa cum este Dumnezeu? Și totuși El îmi cere tocmai acest lucru! El ne cere să fim desăvârșiți! La sfârșitul Predicii Sale de pe Munte, Domnul Isus ne-a arătat clar ce așteaptă de la noi! Voi fiți dar desăvârșiți cum și Tatăl vostru este desăvârșit. Cum luăm această cerință?
Desigur că la începutul credinței, mulți dintre noi am privit această cerință ca fiind una ideală, fără a o vedea ca o poruncă ce trebuie îndeplinită! Ori, dacă am înțeles-o ca o poruncă ne-am frânt mâinile recunoscând că ne va fi imposibil că o împlinim vreodată! Dar Dumnezeu nu cere în zadar! Și El nu se mulțumește cu împlinirea poruncilor Sale în mod parțial! Dacă înainte am privit această cerință cu deznădejde și aș fi vrut să nu fie printre cerințele Domnului pentru mine, azi îi mulțumesc lui Dumnezeu că îmi cere să fiu desăvârșit! Și îi mulțumesc, deși această cerință pentru mine este imposibilă! De ce îi mulțumesc când îmi cere un lucru imposibil? Înțeleg acum, că singura mea șansă să ajung desăvârșit este ca Dumnezeu să îmi ceară să fiu desăvârșit! Acum știu că ceea ce El cere, El și oferă! Și în conformitate cu această înțelegere mă bucur că mi-a cerut atât de multe lucruri imposibile pentru mine! Da, voi ajunge desăvârșit! Noi toți care Îl avem pe Domnul Isus ca Mântuitor vom împlini această cerință a lui Dumnezeu! O vom împlini, deoarece Cel care ne-a cerut să fim desăvârșiți ne va da în dar desăvârșirea! El va produce în mine perfecțiunea lui! El îmi va da desăvârșirea lui în dar! De aceea am spus la început că Dumnezeu nu îmi cere nimic, deși, trebuie să recunosc, îmi cere atât de mult, îmi cere imposibilul! Citesc în Scriptură că Dumnezeu lucrează în noi și ne dă și voința și înfăptuirea! Apostolul Pavel spune în Filipeni 1:6 (un verset pe care toți ar trebui să-l știm pe de rost): Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Christos! Ziua lui Chrsitos e punctul final pentru noi, când se va arăta Domnul nostru, ei bine, până atunci El va sfârși ceea ce a început în noi, ne va desăvârși!
Dragul meu, la această sărbătoare aș vrea să înțelegi că Dumnezeu îți cere să ai o inimă schimbată, o inimă nouă, capabilă să îl iubească pe El cu toată puterea! Dumnezeu îți cere să ai credință în Domnul Isus pentru mântuire și pentru toate lucrurile existenței! Dumnezeu îți cere să te pocăiești, să îți schimbi gândirea și să trăiești după cum El îți cere în Cuvântul Său! În loc să fii dezdănăjduit, fii plin de bucurie că Dumnezeu îți cere aceste lucruri, deoarece ceea ce El îți cere, El îți oferă în dar! Vrei o inimă nouă? Acceptă darul lui! Vei avea o inimă nouă! Inima nouă este un dar de la El. Vrei credința mântuitoare în Domnul Isus? Acceptă darul lui! El îți dă credința mântuitoare dacă o vrei de la El! Vrei să ai o gândire nouă prin pocăință? Vrei să ai o viață nouă, așa încât tu însuți să te minunezi și toți din jurul tău să se mire de schimbarea ce s-a făcut în viața ta? Acceptă darul lui Dumnezeu! El dă pocăința! Și dacă ai acceptat darurile lui, inima nouă, credința mântuitoare, și pocăința, dacă le-ai acceptat, mulțumește lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El pretinde!
Primul mesaj din această serie s-a intitulat Mulțumind Dumnezeului care dă. Al doilea mesaj a fost intitulat Mulțumind Dumnezeului care cere și pretinde. Al treilea mesaj din această serie va fi intitulat Mulțumind Dumnezeului care ia. Așa este Dumnezeul nostru! Mare, neînțeles, mai presus de puterile noastre de înțelegere. El trebuie binecuvântat când dă; și El trebuie binecuvântat și când cere și pretinde ceea ce este imposibil, după cum trebuie binecuvântat și când ia de la noi.
Binecuvântat să fie Dumnezeu!